Fostele platforme industriale ocupa 2.200 ha, adica 10% din terenul construibil al Bucurestiului

Constructii

11.08.2008 - Business Standard
Fostele platforme industriale ocupa 2.200 ha, adica 10% din terenul construibil al Bucurestiului

Cert este ca normele Uniunii Europene obliga la scoaterea acestor masto- donti industriali in afara orasului, motiv pentru care o parte din aceste platforme si-au anuntat deja relocarea. Din calculele unor specialisti imobiliari, procesul de “curatare” a Bucurestiului de ramasitele industriale poate dura pana la 30 de ani. In cazul relocarii, platformele care inca isi desfasoara activitatea in interiorul orasului pe suprafete impresionante de teren si-ar reduce dimensiunile cu pana la 50%.

“Suprafata Bucurestiului este de 228 kmp, din care se estimeaza ca suprafata platformelor industriale este intre 7% si 10%, in functie de metoda de calcul. Daca se calculeaza doar constructia, atunci procentajul este mai mic, iar daca se adauga si terenul din jurul fabricilor, atunci procentajul este mai mare”, a declarat pentru Business Standard Elisabeta Bosneag, broker in cadrul departamentului industrial al companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis-Eurisko.

Pana in prezent, doar 20%-30% dintre proprietarii fabricilor din interiorul Capitalei si-au anuntat intentia de relocare, iar restul au ramas in expectativa din mai multe motive. O mare parte nu se muta din cauza problemelor juridice pe care le au cu terenul, care ii impiedica sa vanda cel mai important activ al companiei. Celelalte probleme pleaca de la costurile ridicate cu decontaminarea si ajung la specularea maxima a pretului de vanzare al terenului. “Situatia acestor terenuri ramane incerta, deoarece pretul cerut de proprietari este foarte mare, iar dezvoltatorii nu se mai avanta la astfel de achizitii.

Dat fiind faptul ca speculatorii de teren au cam disparut de pe piata, proprietarii acestor platforme au ramas blocati”, a spus Daniel Mitarcu, consultant in cadrul departamentului terenuri si investitii al companiei de consultanta imobiliara DTZ Echinox. Componenta terenului este o mina de aur, atat pentru proprietarii de fa- brici care inca isi desfasoara activitatea, cat si pentru cei care detin niste platforme dezafectate. Pentru prima categorie, banii obtinuti pe teren ii pot ajuta sa achizitioneze un nou lot in afara orasului, mult mai ieftin, si sa isi construiasca noi capacitati de productie moderne. In unele cazuri, dupa procesul de relocare, proprietarul mai ramane si cu bani, daca fabrica a avut o locatie buna.

“Avand in vedere dimensiunile considerabile ale acestor platforme, este firesc fenomenul de reintegrare urbana treptata a terenurilor ocupate de acestea. De asemenea, potentialul acestor zone este diferit, iar decizia de relocare se bazeaza pe ample studii de fezabilitate, atat in ceea ce priveste oportunitatea relocarii, cat si in ceea ce priveste analiza potentialului unui teren.

In vederea stramutarii, compania trebuie mai intai sa investeasca in asigurarea unei noi locatii, ceea ce presupune costuri de achizitionare a unui nou teren, costuri cu studii de specialitate, proiectare si constructie”, a mentionat Oana Rucareanu, evaluator in cadrul companiei de consultanta imobiliara King Sturge. Potrivit acesteia, “Vanzarea activelor unei fabrici poate intampina dificultati chiar si in conditiile in care aceasta este bine pozitionata si se bucura de parametri urbanistici favorabili.

Putem lua ca exemplu cazul Titan Mar sau al altor proprietati din zona Viilor, care sunt cunoscute pe piata ca fiind tranzactionabile, dar care nu si-au gasit deocamdata cumparatori. Suprafetele mari in zone centrale au preturi care reflecta aceste calitati, ceea ce le poate face greu vandabile”. Totodata, este important de subliniat faptul ca, in Bucuresti, aproximativ un sfert din spatiile industriale sunt de productie, in timp ce marea majoritate sunt spatii de depozitare, ai caror proprie- tari sunt multumiti cu veniturile obtinute din inchiriere si nu prefera relocarea.

Alexandru Urzica