Dilema tarilor est-europene: ce facem cu blocurile comuniste?

ANALIZE / COMENTARII , Imobiliare

06.12.2007 - Evenimentul Zilei
Dilema tarilor est-europene: ce facem cu blocurile comuniste?

Tarile est-europene, inclusiv Romania, cauta solutii pentru a scapa de "mostenirea de beton a epocii comuniste".

Lupta noilor democratii cu „monstrii de beton” inventati de Stalin va dura inca multe decenii. Regimurile comuniste s-au prabusit in urma cu 18 ani, insa pentru milioane de locuitori ai Europei de Est amintirea acestei epoci este vesnic prezenta. Este o amintire cat se poate de concreta, materializata in mii si mii de blocuri cenusii cu care comunistii au umplut orasele industrializate fortat.

Sunt blocuri identice in uratenia lor si, in majoritate, lipsite de confort, dar pentru locatarii lor sunt bune, fiindca mai mult nu-si pot permite.

Constiente ca nu vor scapa cu una, cu doua de aceasta mostenire de beton a erei comuniste, autoritatile est-europene incearca sa gaseasca solutii pentru a le moderniza, insa rezultatele nu au fost pana acum spectaculoase. Prefabricatele din care s-au facut majoritatea acestor blocuri au o durata medie de viata de 80-100 de ani, astfel ca ele nu vor disparea prea curand din peisaj.

Mostenirea de beton a lui Stalin

Blocurile de locuinte si, implicit, primele cartiere muncitoresti au aparut in Europa de Est odata cu „Planul principal pentru Moscova”, lansat de Stalin in 1935. Conform planului, trebuiau ridicate cartiere de blocuri similare, care sa aiba cel putin sase etaje. Scopul acestuia era de a oferi locuinte ieftine taranilor adusi sa lucreze in fabrici si uzine.

Totodata, prin cazarea proletariatului in apartamente identice se urmarea curmarea tendintelor individualiste, considerate periculoase pentru „omul nou”, care nu trebuia incurajat sa gandeasca prea mult.

Dupa impunerea comunismului in Europa de Est, URSS a exportat moda cartierelor muncitoresti in toate tarile-satelit. Spre exemplu, in Germania de Est, blocurile din beton prefabricat si-au facut aparitia in 1960, iar in 1972 s-a lansat un ambitios program ce viza mutarea a peste 100.000 de oameni in astfel de locuinte.

Apartamentele din noile blocuri erau mici, prost finisate, cu bucatarii modeste in care nu incapea toata familia la masa, insa pentru cei carora le erau repartizate ofereau un lux la care nici nu visau - cum ar fi apa curenta, canalizare si lumina electrica. Unul dintre cele mai mari neajunsuri ale acestor blocuri il reprezinta sistemul prost de incalzire si lipsa izolatiei termice. Din aceasta cauza, in tot spatiul ex-sovietic se cauta cu infrigurare solutii si fonduri pentru reabilitarea termica a acestor blocuri.

Jacqueline Prager